Ioan Mircea Pascu
Toata lumea cu care stau de vorba se plange ca politica romaneasca a coborat foarte mult standardele (daca acestea exista cu adevarat in politica in general si in politica noastra in special). Mai toti imi spun ca nimeni nu mai respecta nimic, sau, mai degraba, ca nu mai exista exemple care sa fie urmate si, prin aceasta, sa se mentina macar un minim standard. Multi sunt de parere ca totul a ajuns “golaneala”, ca nu ne gandim decat cum sa facem rau altora, cum sa ne atingem in mod egost interesele cele mai obscure si mai individualiste, in vazul lumii – de care nimanui nu-i mai pasa – cu sfidarea tuturor! Si se intreaba apoi cat de jos mai putem sa cadem, felicitandu-ma pentru decizia de a alege Bruxelles-ul (cu referire la momentul 2005, cand am decis sa plec observator, la 2007, cand am candidat la primele alegeri europarlamentare si acum, cand candidez din nou).
Sigur, nici acolo – la Bruxelles – nu este usor, si acolo politica este plina de lovituri neasteptate, inclusiv pumnale infipte in spate, insa, pe de o parte, mai exista inca standarde care, daca sunt incalcate, exista penalitati, iar, pe de alta, politica de acolo chiar conteaza, caci se iau decizii care ne afecteaza din ce in ce mai mult viata si noua romanilor, chiar daca “spectacolul politic dambovitean” se amageste cu iluzia ca chiar conteaza si el in politica europeana
Cyber Security – Workshopul “Cyber Security” in cadrul comisie SEDE.
Domeniul pe care il analizam -foarte important pentru lumea in care traim-cyber security, demonstreaza caracterul dinamic al conceptului de securitate.
Inca nu avem toate raspunsurile. De pilda, este un atac de acest gen o agresiune care sa activeze fie art. V al tratatului de la Washington, fie clauza de solidarietate din tratatul de la Lisabona. Deocamadata, nu, dar, daca evoluam eventualele consecinte ale unui atac cibernetic, poate ca raspunsul ar trebui sa fie afirmativ.
As vrea sa atrag atentia asupra altui aspect si anume , ca domeniul securitatii cibernetice nu trebuie privit izolat si in intregime ca o noutate ;caci, de pilda, informatia privind unui potential atac cibernetic poate fi obtinuta traditional, ca sa nu vorbim de aplicarea unei pedepse pentru un asemenea atac , care tot politica si militara ramane , in aplicarea ei.
In ce priveste raspunsul, vad ca acesta tinde sa mearga pe linia traditionala a reglemetarii domeniului si impicit, a constructieti institutionale necesare pentru aceasta.
Personal, nu cred ca reglementarea domeniului va avea un efect descurajator. Poate pentru hacheri ,dar nu pentru teroristi sau pentru state care se angajeaza in asemenea activitati, mai degraba, cred ca in afara raspunsului national, ar trebui sa avem un centru de asistenta , la care statele sa faca apel, daca simt nevoia sa o faca, reducand reglementarea comuna la asigurare conditiilor minime de securitate pentru functionarea infrastructurii critice a fiecarui stat.
In acelasi timp, cred ca trebuie sa adoptam si masuri de aparare ofensiva, care sa duca la paralizia sau/si distrugerea infrastructurii atacatorului, in capul cand acesta decide lansarea unui atac. Efectul descurajatorar ar fi asa garantat mai puternic.
In final permiteti-mi o observatie amara: noi, cei din lumea fost comunista, care am fost gata sa si murim pentru libertate, pentru a scapa de “Big Brother”, iata ca am dat de fratele lui, mult mai sofisticat aparut in plina democratie.