Norica Nicolai
Ce trebuie să reprezinte Parlamentul şi partidele politice
Declaratie politica, Senatul Romaniei, 12 decembrie 2005
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Se apropie finalul unei sesiuni parlamentare şi am simţit nevoia să fac un bilanţ, un bilanţ care este expresia unei atitudini.
Declaraţia mea politică nu îşi propune, în nici un caz, să constituie o lecţie de morală, dar cum apropierea sfârşitului de an, aşa cum spuneam, reprezintă, aproape întotdeauna, un prilej pentru retrospectivă m-am gândit să vă împărtăşesc câteva opinii.
“Niciodată oamenii mari nu au înţeles să fie mai mari decât ceilalţi”, spunea Nicolae Iorga. Poate că aceste cuvinte ar trebui să ni le amintim şi noi, cei pe care viaţa ne-a adus, astăzi, în arena politicii.
Poate că, dacă am cugeta mai mult, nu am mai oferi subiecte fierbinţi, de primă pagină care de cele mai multe ori nu ne onorează. Poate că acum, când momentul integrării ţării noastre în marea familie a ţărilor europene dezvoltate, este mai aproape decât oricând, ar fi cazul să ne analizăm cu mai multă severitate conduita faţă de cei care ne-au trimis în Parlamentul României, pentru a le reprezenta interesele.
Cred, de altfel, că fiecare din cei care ne-au trimis în Parlament – şi, astăzi, noi suntem parlamentari ai României – ne obligă să fim mai îngrijoraţi pentru faptul că principala instituţie democratică a ţării, Parlamentul, continuă să rămână un codaş în ce priveşte încrederea electoratului sau poate nu este şi vor unii să fie.
Nu invoc sondajele de opinie ca singur element menit să ne stimuleze, nicidecum, dar cred că cei care ne-au acordat votul lor merită, în mod constant şi coerent, respectul nostru. Respectul pentru lege, pentru competenţă şi reciproc pentru cei care fac legea. Acesta ar trebui să fie, în opinia mea, numitorul comun al activităţii noastre.
Numai astfel vom izbuti să îi facem pe cetăţenii acestei ţări să înţeleagă faptul că a face politică, înseamnă, înainte de toate, a le apăra interesele şi nu o modalitate subtilă de a ne atinge scopuri, adesea meschine, cum, din păcate, mulţi dintre ei, sub aparenţa declaraţiilor sforăitoare o fac.
Şi pentru că, de câţiva ani buni, se tot invocă necesitatea unei noi clase politice, îmi permit să atrag atenţia asupra faptului că primenirea acesteia nu înseamnă promovarea unor oameni lipsiţi de scrupule, dornici să ardă etapele doar pentru a ocupa o funcţie importantă.
Nici Parlamentul unicameral, nici votul uninominal nu vor asigura, în mod implicit, formarea unei noi clase politice. Acestea sunt formule tehnice care pot conduce, paradoxal, la aceleaşi rezultate. Cu alte cuvinte, un Parlament unicameral cuprinde mai puţine persoane, dar asta nu înseamnă că numărul mic de parlamentari înseamnă automat şi o calitate deosebită.
Am convingerea că partidele politice sunt cele care, printr-o riguroasă selecţie a oamenilor pe care îi propun să îi reprezinte atât la nivelul Parlamentului, cât şi în Executiv, vor putea să realizeze această selecţie.
Consider că partidele politice trebuie să îşi regândească modul de promovare a membrilor lor, nu pe baza servilismului şi a loialităţii de conjunctură, ci, pe baza seriozităţii, profesionalismului şi a unei conduite decente.
Cu alte cuvinte, partidele trebuie să înveţe să gândească sistematic. Pentru a forma o nouă clasă politică este nevoie nu numai de timp, ci şi de responsabilitate şi moralitate, pentru că numai în acest fel vom avea grijă ca cei lipsiţi de scrupule, oportuniştii – şi, slavă Domnului, toate partidele au astfel de personaje -, să nu mai existe în viaţa noastră publică.
În cele din urmă, şi în România, politica va trebui să facă diferenţa între a munci din greu şi a munci bine. Numai astfel politica va fi, într-adevăr, consecinţa unei perspective valorice.
Stimaţi colegi,
Suntem, în acest Senat, 11 femei din toate partidele politice prezente în Parlament.
Am încercat, alături de colegele mele din Partidul Social Democrat şi Partidul Democrat, cu sprijinul NDA, să realizăm un proiect de promovare a femeilor în politică.
Din păcate, în ceea ce s-a văzut, dincolo de faptul că foarte multe dintre noi suntem modele, suntem oameni de valoare acolo unde suntem, s-a văzut un servilism jenant. S-a văzut o abordare penibilă şi le transmit doamnelor, celor care se îndoiesc de solidaritatea feminină şi de bunul nostru simţ, că: talentul dansează şi imitaţia ţopăie.